De ce nu-i prinde nimeni pe hoții de lemne.

Legi proaste și scheme deștepte

Adevărul este că pădurile se taie pentru că marile companii procesatoare de lemn au nevoie de materie primă. Piața e împărțită de Holzindustrie Schweighofer, Kronospan, Egger, Kastamonu, precum și alți jucători mai mici.
 

Toți au procese tehnologice diferite și nevoi de materie primă diferite. Holzindustrie Schweighofer plătește bine, dar are cerințe specifice cu privire la tipul și calitatea lemnului pe care îl cumpără. Ceilalți fac plăci, iar pentru asta trebuie să toace literalmente lemnul și consumă aproape orice.
 

Holzindustrie Schweighofer a intrat în centrul atenției, atât a publicului, cât și a autorităților. Asta înseamnă că pentru ei este crucial să mențină o aparență de legalitate și deci să fie acoperite de acte toate transporturile cu bușteni care le intră pe porțile fabricilor.
 

Și atunci cum se face că totuși se taie atât de mult lemn ilegal?
 

Să presupunem că ești Grigore, mic patron care taie pădure în România. Ai autorizație pentru a exploata 1000 de metri cubi de lemn. Însă lemnul crește ca în pădure: mai gros, mai subțire, mai cu crengi, mai cu vârfuri, mai cu noduri. “Holțu’”, cum i se spune companiei austriece la munte, va cumpăra doar porțiunea din buștean pe care ei au tehnologia să o proceseze.
 

Oricât de norocos ar fi Grigore, doar 300 de metri cubi poate duce la Holț, că mai mult nu are cum scoate la standardele lor. Dar Grigore ar vrea să vândă mai mult și să facă mai mulți bani.
 

Așa că se duce și taie mult mai mult de 1000 de metri cubi, cât avea el dreptul legal, că în pădure nu te vede nimeni. Astfel îi crește stiva de lemn pentru Holț, care plătește bine și repede, și de pe urma căruia face cel mai ușor profit. Dar îi va crește și cealaltă stivă, cu lemnul care nu corespunde standardelor Holțului. De acesta, trebuie să scape cât mai avantajos și să aibă grijă să nu fie prins cu lemn neacoperit de hârtii, că riscă să aibă probleme.
 

În exemplul nostru, Grigore a tăiat 1000 de metri cubi legal și încă 1000 ilegal. A vândut la Holț cu acte 600 de metri cubi, bușteni din lemnul tăiat cu acte, dar și din cel furat. Acum Grigore mai are hârtii pentru 400 de metri cubi, dar în realitate are 1400 de metri cubi de lemn din care ar vrea să scoată ceva bani.
 

Ca să vândă lemnul ilegal, Grigore folosește portițele din legislație și corupția din sistem. O parte din lemnul ilegal îl transformă în “nelemn” și îl vinde pentru plăci. O altă parte îl amestecă cu lemnul legal și face să i se piardă urma. Ambele scheme le explicăm mai jos și mai apoi venim cu exemple din teren.

Una dintre cele mai barbare metode de a scoate bani din lemnul ilegal, fără a avea probleme cu autoritățile, o reprezintă tocătoarele.
 

Acestea sunt niște mașini care transformă lemnul în așchii de diferite dimensiuni, asemănătoare cu rumegușul.
 

Există tocătoare fixe și tocătoare mobile, care pot fi duse în pădure. Sunt firme care folosesc tocătorul lor, altele care apelează la un sistem de închiriere atunci când au nevoie. Tehnic, un asemenea utilaj poate produce 300 de metri cubi de tocătură pe oră. Adică, are capacitatea să distrugă un hectar de pădure în doar câteva ore.
 

Oficial, tocătoarele de orice fel nu sunt înregistrate nicăieri ca utilaje silvice. Astfel, informațiile cu privire la ele nu sunt disponibile organelor de control silvic. Garda Forestieră Suceava ne-a spus că au cerut de la Registrul Auto o situație cu tocătoarele mobile. Aceasta însă nu există deoarece acolo tocătoarele sunt în aceeași categorie cu betonierele și semănătoarele. Iar asupra tocăturii, ne-au explicat că nu au competență. Dacă observă nereguli trebuie să se adreseze poliției. Oficial, nimeni nu știe câte tocătoare sunt, pe unde umblă și cât lemn toacă.
 

În realitate, în nordul Moldovei, toată lumea știe că tocătoarele sunt peste tot.
 

Camerele de supraveghere utilizate de Asociația Moldovița au surprins, de exemplu, pe 25 ianuarie 2019, nu mai puțin de 7 camioane cu remorci, toate încărcate cu tocătură, trecând prin sat – sute de metri cubi. Tocătorul a urcat cu o seară înainte și în foarte scurt timp a făcut curățenie în depozitul unui exploatator din amonte. Apoi a plecat.
 

Alături de tocătură, rumegușul și toate deșeurile de la orice joagăr, sunt în aceeași situație. Legea nu le consideră lemn și nu le urmărește, astfel că ajung să fie o imensă supapă de scurgere pentru lemnul ilegal.
 

Fie că toacă lemnul, fie că falsifică gestiunea resturilor și a rumegușului, firmelor le rămâne loc în acte pentru și mai mult lemn furat. Aceștia sunt copacii de pe hectarele pe care noi le vedem rase în pozele din satelit.

Când ai amestecat în asemenea hal lemnul furat cu cel în regulă, nu se mai poate vorbi despre proveniență legală. Chiar dacă ești una dintre companiile care au cumpărat lemnul cu actele aparent corecte, nu va putea ști nimeni, niciodată, dacă totuși lemnul care ajunge la tine nu a fost cumva furat.
 

Metodologiile sunt vraiște: pentru același lemn, într-un loc se lucrează cu metri steri, în altul cu metri cubi, în altă parte cu tone. Uneori lemnul e considerat de lege lemn, alteori nu. Practic, tot sistemul informatic de trasabilitatea lemnului e construit pe o harababură.
 

Prin urmare, nimeni nu va ști niciodată cât din lemnul tăiat a sfârșit mobilă, cât tocătură pentru plăci aglomerate și cât a fost pus pe foc pentru căldură.
 

Statul Român este singurul în măsură să pună capăt schemelor de comercializare a lemnului tăiat ilegal. Fără legi clare și bine gândite, hoții de lemne vor continua să se bazeze pe tocătoare, depozite și companii care ard lemn pentru a face bani din tăierea ilegală a pădurilor noastre.